psihedelic, -ă adj. (muz.; anglicism) Inspirat de efecte vizuale sau sonore produse asupra omului de droguri ◊ „Valurile stârnite pe coasta de vest a Statelor Unite de către noul curent al muzicii psychedelice nu reușesc să clintească pilonii blues-ului britanic.” Săpt. 26 X 74 p. 7. ◊ „Muzica «psychedelică» a constituit o muzică de avangardă, inspirată de moda lansată de muzicienii și formațiile de pe Coasta de vest a Americii. [...] Epoca «psychedelică» a cuprins toate domeniile artei și, în mod deosebit, muzica, pictura, filmul.” Săpt. 26 VI 81 p. 7; v. și R.l. 16 V 96 p. 2; v. și ralanti [scris și psychedelic] (din engl. psychedelic, fr. psychédélique, it. psichedelico; BD 1964, DPN 1965, DMN 1967; DN3, DEX-S)