Definiția cu ID-ul 952260:
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
prănica, pranic, vb. tranz. – (reg.) A bate rufele cu maiul, pentru a le spăla: „Tot dădea cu un lemn pe piatră, cum facem când prănicăm cămăși” (Bilțiu, 1999: 196). (Maram., Bucov.). – Din pranic „mai” (MDA).