PRĂJINĂ, prăjini, s. f. 1. Lemn lung și subțire, ascuțit la un capăt, servind mai ales pentru a fixa, a susține sau a sprijini ceva. Printre lumea ce se înghesuia, cu treabă, fără treabă, iaca se zărește o hîrtie fîlfîind pe deasupra capetelor mulțimei, în vîrful unei prăjini. CREANGĂ, A. 157. Cornule, ce nu te-ndoi, De-o creangă să te despoi, Să-mi fac prăjină de boi. ALECSANDRI, P. P. 44. ◊ (În comparații) N-avea 17 ani împliniți și era coșcogemite prăjină. VLAHUȚĂ, la TDRG. Badea-nalt cît o prăjină, Mîndruța-i toată-n țarină. Mă mir ce se mai iubesc, Că nicicînd nu se-ntîlnesc. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 429. ◊ Expr. A nu-i ajunge cuiva (nici) cu prăjina la nas, se spune despre oamenii mîndri și înfumurați. Ceva-ceva de-or fi sprîncenate, nu le mai ajungi cu prăjina la nas. GANE, N. I 94. Mîndru, de nu-i ajungea cineva cu prăjina la nas. ISPIRESCU, L. 175. A paște (pe cineva) cu prăjina = a urmări (pe cineva) pentru a-i face rău; a pune (cuiva) gînd rău. Coțcarule, cu de aste-mi umbli?... Bine că te prinsei... De cînd vă pasc eu cu prăjina! ALECSANDRI, T, I 162. A lua (pe cineva) cu prăjina = a alunga (pe cineva). Domnica! E, cerce’ dumnealui și-i videa cum mi ți l-a lua cu prăjina. NEGRUZZI, S. III 13. ♦ (Mine) Tijă metalică lungă, plină sau tubulară, folosită ca portunealtă, ca organ de acționare a unei pompe de adîncime etc. ◊ Prăjină de pompare = prăjină de oțel plină, folosită pentru acționarea pompelor de adîncime la extragerea țițeiului din zăcămînt. Prăjină de sapă (sau de foraj) = tijă plină sau tubulară, filetată la extremități, din care se formează garnitura de prăjini care transmite sapei mișcările necesare la forarea găurilor de sondă. Pe măsură ce adîncimea la care săpa puțul era mai mare, prăjinile de foraj, la capătul cărora se afla sapa, deveneau tot mai lungi. SCÎNTEIA, 1951, nr. 1974. ♦ (Sport) Băț de bambus, lung de cîțiva metri, cu care se execută sărituri în înălțime. Săritură cu prăjina. 2. (Astăzi rar, în special în Moldova) Veche unitate de măsură pentru lungimi echivalentă cu 3 stînjeni (în Moldova egală cu 6,69 m și în Muntenia egală cu 5,89 m). N-apuc a merge nici douăzeci de prăjini și prrr! se rupse un capăt. CREANGĂ, P. 124. ♦ Veche unitate de măsură a ariei, egală în Moldova cu 26,76 m² și în Muntenia cu 35,39 m². Te știu cum le măsori țăranilor pogonul de optsprezece prăjini în loc de douăzeci și patru. DUMITRIU, N. 48. Tată-său îi dă cinci prăjini în vatra satului, loc de casă, apoi o falce de arătură și 20 prăjini de fîneț. SEVASTOS, N. 46. ♦ (Concretizat) Instrumentul cu care se făcea altădată măsurătoarea. Mulți oameni au prăjini de lemne de alun, curățate de crăngi, cu crestături simple, spre a arăta palmele. PAMFILE, a. r. 231. Măsurăm cirta lui Dănilă... Niște oameni urîți și pogani mergeau în urma mea și mă tot îndemnau s-arunc prăjina. ȘEZ. II 161.