PRĂFURIU, -IE, prăfurii, adj. (Rar) De culoarea prafului, cenușiu. La picioarele lui, în umbra salcîmilor înalți, dormea satul, stropit cu lumina prăfurie a soarelui ce sta să cadă după deal. DAN, U. 158. Mama, slabă, ofilită, prăfurie și totuși plăcută pentru blîndețea ochilor. BRĂTESCU-VOINEȘTI, Î. 18.