PRUJITURĂ, prujituri, s. f. (Mold.) Glumă, șagă, snoavă, anecdotă. Pînă să mai spună unul o glumă, altul o prujitură... a trecut mare parte din noapte și se apropie de cîntători. HOGAȘ, DR. II 191. Flăcăii se rotesc prin casă, spun povești, cimilituri, prujituri și fac fetele de rîd, să le mai treacă vremea. SEVASTOS, N. 25. Cu prujituri de-a tale, ia acuși se duce noaptea și vai de odihna noastră! CREANGĂ, P. 253.