3 definiții pentru provocălui

Explicative DEX

provocălui vr [At: AARON, ap. CONTRIBUȚII, III, 126 / Pzi: ~esc / E: lat provocare, mg provokál] (Trs; înv) A se referi.

Sinonime

PROVOCĂLUI vb. v. raporta, referi.

provocălui vb. v. RAPORTA. REFERI.

Intrare: provocălui
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • provocălui
  • provocăluire
  • provocăluit
  • provocăluitu‑
  • provocăluind
  • provocăluindu‑
singular plural
  • provocăluiește
  • provocăluiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • provocăluiesc
(să)
  • provocăluiesc
  • provocăluiam
  • provocăluii
  • provocăluisem
a II-a (tu)
  • provocăluiești
(să)
  • provocăluiești
  • provocăluiai
  • provocăluiși
  • provocăluiseși
a III-a (el, ea)
  • provocăluiește
(să)
  • provocăluiască
  • provocăluia
  • provocălui
  • provocăluise
plural I (noi)
  • provocăluim
(să)
  • provocăluim
  • provocăluiam
  • provocăluirăm
  • provocăluiserăm
  • provocăluisem
a II-a (voi)
  • provocăluiți
(să)
  • provocăluiți
  • provocăluiați
  • provocăluirăți
  • provocăluiserăți
  • provocăluiseți
a III-a (ei, ele)
  • provocăluiesc
(să)
  • provocăluiască
  • provocăluiau
  • provocălui
  • provocăluiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)