2 intrări

4 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

provocălui vr [At: AARON, ap. CONTRIBUȚII, III, 126 / Pzi: ~esc / E: lat provocare, mg provokál] (Trs; înv) A se referi.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PROVOCĂLUÍ vb. v. raporta, referi.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

PROVOCĂLUÍRE s. f. v. provocălui. [Sinonime]

Intrare: provocăluire
provocăluire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • provocăluire
  • provocăluirea
plural
  • provocăluiri
  • provocăluirile
genitiv-dativ singular
  • provocăluiri
  • provocăluirii
plural
  • provocăluiri
  • provocăluirilor
vocativ singular
plural
Intrare: provocălui
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • provocălui
  • provocăluire
  • provocăluit
  • provocăluitu‑
  • provocăluind
  • provocăluindu‑
singular plural
  • provocăluiește
  • provocăluiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • provocăluiesc
(să)
  • provocăluiesc
  • provocăluiam
  • provocăluii
  • provocăluisem
a II-a (tu)
  • provocăluiești
(să)
  • provocăluiești
  • provocăluiai
  • provocăluiși
  • provocăluiseși
a III-a (el, ea)
  • provocăluiește
(să)
  • provocăluiască
  • provocăluia
  • provocălui
  • provocăluise
plural I (noi)
  • provocăluim
(să)
  • provocăluim
  • provocăluiam
  • provocăluirăm
  • provocăluiserăm
  • provocăluisem
a II-a (voi)
  • provocăluiți
(să)
  • provocăluiți
  • provocăluiați
  • provocăluirăți
  • provocăluiserăți
  • provocăluiseți
a III-a (ei, ele)
  • provocăluiesc
(să)
  • provocăluiască
  • provocăluiau
  • provocălui
  • provocăluiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)