PROVIDEȚ s.m. (Mold., ȚR) Prezicător. A: Oarecarele de provideți, carele putea să vadză, socoti și pricepu ș-acesta meșterșiug a diiavolului. L SEC. XVII, 134^r; cf. DOSOFTEI, VS; L SEC. XVII, 83^v, 132^r; CANTEMIR, IST. B: Au nemerit la un părinte călugăr pre carele îl chiema loasaf, dascal și provideț. N 1682, 6^r. Și-l lăuda de-acii ca pre un provideț. L ante 1693, 208^r; cf. N 1682, 6^v; L ante 1693, 133^r, 211^v: N 1727, 136^v, 137^r. Etimologie: sl. providecĭ. Cf. p r i p i t o a r e.