Definiția cu ID-ul 936999:

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PROVIDENȚĂ s. f. (În concepțiile religioase) înțelepciune supremă a divinității care conduce lumea; divinitatea însăși; dumnezeire, dumnezeu. V. pronie. Și dînșii se află aci tot printr-un miracol al providenței. C. PETRESCU, A. 314. Tu ești mai sever decît providența. BOLINTINEANU, O. 466. ♦ Atribut al divinității, grijă, milă, îndurare. Din providența celui prea-puternic... am scăpat din gura unui crocodil. GORJAN, H. II 167.