PROVERB, proverbe, s. n. 1. Frază scurtă, de obicei ritmică, prin care poporul exprimă în chip metaforic, concis și sugestiv, rezultatul unei lungi experiențe asupra vieții de toate zilele, constituind de obicei o învățătură sau o morală; zicătoare, zicală, V. maximă. Deasupra... în triunghi, era un ochi de foc, deasupra ochiului un proverb cu litere strîmbe. EMINESCU, N. 68. Coconul Andronache era... din soiul acela căruia se poate aplica proverbul moldovenesc: nici cîne, nici ogar. NEGRUZZI, S. I 72. Proverbele sînt filozofia națiilor; experiența colectivă a generațiilor. BOLLIAC, O. 259. 2. (Franțuzism rar) Operă dramatică scurtă al cărei conținut ilustrează o temă morală. «Gemenii», proverb original într-un act. MACEDONSKI, O. II 401. – Pl. și: (învechit) proverburi (PANN, P. V. i 3) și (m.) proverbi (ODOBESCU, S. III 67).