protutor, ~oare smf [At: SCRIBAN, D. / Pl: ~i, ~oare / E: fr protuteur] Persoană numită să administreze bunurile unui minor, aflate în afara țării în care acesta este stabilit.

*protutór m. (lat. protútor, -óris. V. tutor). Jur. Acela care, deși nu e tutor, are drept să administreze averea unuĭ minor, maĭ ales afară din țara în care e domiciliat minoru. – Fem. -oáre, pl. tot așa.