2 definiții pentru protutoare
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
protutor, ~oare smf [At: SCRIBAN, D. / Pl: ~i, ~oare / E: fr protuteur] Persoană numită să administreze bunurile unui minor, aflate în afara țării în care acesta este stabilit.
*protutór m. (lat. protútor, -óris. V. tutor). Jur. Acela care, deși nu e tutor, are drept să administreze averea unuĭ minor, maĭ ales afară din țara în care e domiciliat minoru. – Fem. -oáre, pl. tot așa.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Intrare: protutoare
protutoare substantiv feminin
substantiv feminin (F103) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |