2 definiții pentru protutoare


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

protutor, ~oare smf [At: SCRIBAN, D. / Pl: ~i, ~oare / E: fr protuteur] Persoană numită să administreze bunurile unui minor, aflate în afara țării în care acesta este stabilit.

*protutór m. (lat. protútor, -óris. V. tutor). Jur. Acela care, deși nu e tutor, are drept să administreze averea unuĭ minor, maĭ ales afară din țara în care e domiciliat minoru. – Fem. -oáre, pl. tot așa.

Intrare: protutoare
protutoare substantiv feminin
substantiv feminin (F103)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • protutoare
  • protutoarea
plural
  • protutoare
  • protutoarele
genitiv-dativ singular
  • protutoare
  • protutoarei
plural
  • protutoare
  • protutoarelor
vocativ singular
plural