PROTOISTÓRIE (< proto- + istorie, după fr. protohistoire) s. f. Denumire dată de unii istorici epocii cuprinse între apariția primelor documente scrise și Antichitate. În spațiul carpato-dunărean, p. a durat din sec. 5 î. Hr. până în sec. 1 d. Hr., corespunzând epocii dezvoltării culturii și societății daco-getice.