PROTEZĂ, proteze, s. f. 1. Aparat sau piesă care înlocuiește un membru sau o parte dintr-un membru al corpului omenesc. Lui Sibiriac îi lipsea o mînă și avea în locul ei o proteză cu cîrlig. SADOVEANU, M. C. 116. ◊ Proteză dentară = placă dintr-un material plastic, mulată după forma maxilarului și în care sînt înfipți dinți artificiali. 2. Fenomen fonetic constînd în apariția unui sunet la începutul unui cuvînt, fără a se schimba prin aceasta înțelesul cuvîntului. În cuvîntul «alămîie» avem proteza lui «a». ▭ Lingviștii numesc proteză adăugarea unei vocale la începutul unui cuvînt. GRAUR, F. L. 157.