PROTEZĂ s. f. (< fr. prothèse, cf. gr. prothesis < pro „înainte” + thesis „așezare”): modificare fonetică condiționată care constă în adăugarea unui sunet la începutul unui cuvânt care începe cu o consoană, fără ca acesta din urmă să-și schimbe înțelesul. Astfel, verbul românesc amesteca provine din verbul mesteca prin p. lui a; alămâie < lămâie, amiroase < miroase etc. P. lui a este frecventă în dialectul aromân (chiar în denumirea dialectului) < a + român; acumpru „a cumpăra”, alăvdare „lăudare”, arău „rău”, aroșu „roșu”, arâd „a râde”, arăcoare „răcoare” etc.