PROTESTATAR, -Ă, protestatari, -e, adj. Care indică sau conține un protest (1); de protest. Cu pumnul strîns, răsucit în același gest protestatar. G. M. ZAMFIRESCU, SE. M. N. I 17. ♦ (Substantivat, rar) Persoană care protestează (într-o împrejurare oarecare), care se face exponentul sau aderentul unei acțiuni de protest. [Consulul] indică măsuri în contra protestatarilor. IBRĂILEANU, SP. CR. 73.