protestatar, -ă s. m. f. (pol.) Persoană care protestează (contra unui anumit regim politic, a unei ideologii etc.) ◊ „Monica Lovinescu era la curent cu poziția de protestatar pe care o afișează O. Paler la ședințele de birou ale Uniunii Scriitorilor.” Ev.z. 13 IX 95 p. 2 (din fr. protestataire; DEX, DN3)