PROSTIRE², prostiri, s. f. (Mold.) Cearșaf. Moșul scoase din ladă o prostire de in curată... o așternu pe pat. DUNĂREANU, CH. 17. Un strat mare de fîn fu așezat în loc de saltea într-un colț al stînii, pe care duduca își întinse feluritele șaluri și prostiri. GANE, N. II 45. Prostirile în patu-i de negre putrezesc. NEGRUZZI, S. II 199.