prospectologie s. f. (ec.) Știința care se ocupă cu studiul perspectivelor de viitor ◊ „Succesele mondiale înregistrate de prospectologie ilustrează eficiența ei practică. În numeroase țări [...] se dezvoltă programe previzionale.” Sc. 29 X 70 p. 3. ◊ „Mihai Botez venea doar ca fost specialist în prospectologie sau ca fost cunoscut disident.” ◊ Rev. 22 30 X5 XI 92 p. 89 //din prospect + -logie//