PROSODIE s. f. (Și în forma prozodie) Parte a poeticei care se ocupă cu studiul versificației din punct de vedere al raportului dintre silabele unui vers, după accent, lungime sau înălțime. [Scrierile lui Antioh Cantemir] în limba rusească sînt... un tractat de algebră, reflexii asupra prozodiei, cîteva cîntece ce se cîntă și astăzi în Rusia. NEGRUZZI, S. N 157. – Variantă: prozodie s. f.