O definiție pentru proscomidier
Enciclopedice
proscomidier, proscomidiere s. n. Nișă, firidă în peretele de nord al altarului, unde se săvârșește proscomidia; jertfelnic mic, proscomidie (2). Simbolizează staulul și ieslea în care s-a născut Mântuitorul. – Din proscomie + suf. -ar.
Intrare: proscomidier
proscomidier substantiv neutru
| substantiv neutru (N1) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)