PROROCI, prorocesc, vb. IV. Tranz. (În concepțiile religioase și în superstiții) A prezice viitorul grație unui dar special sau prin inspirație divină; (sens curent) a prevedea și a anunța evenimente viitoare. A prorocit bine părintele asupra sărmanului bade Isac. SADOVEANU, O. VIII 258. Vîntule, copile, Codrii ce-i trudești? Ce-mi tot spui de jale Și-mi tot prorocești? CERNA, P. 116. ◊ Refl. impers. Ne apropiam de teribilul an 1840, despre care se prorocea fel de fel de grozăvii. GHICA, S. 172. – Variantă: prooroci (GALAN, Z. R. 126, BASSARABESCU, V. 4, CONACHI, P. 293) vb. IV.