PROPTĂ, propte, s. f. (Regional) 1. Proptea (1 ). Numa Toader ia aminte... Că-i un loc primejdios, Pe sub proptă lunecos, îndărăt prăpăstios. Proptele sub roți scrîșneau, Ortacii greu s-opinteau. DEȘLIU, M. 6. 2. Împotrivire, opunere, rezistență. ◊ Loc. adv.. În propta cuiva = împotriva cuiva. Cine să stea în propta valului acestuia? VLAHUȚĂ, la CADE.