proporționalitate sf [At: MN (1836) 41¹/27 / P: ~ți-o~ / Pl: ~tăți / E: fr proportionnalité, lat proportionalitas, -atis] 1-2 Însușire a elementelor unui ansamblu, a unor lucruri, a unor fenomene, a unor noțiuni (de a fi proporționale între ele sau) de a forma o proporție. 3 Fapt de a fi proporțional. 4 Însușire de a avea elementele componente echilibrate, armonioase. 5 (Spc) Stare în care se înfăptuiesc toate componentele necesare echilibrului economic și dezvoltării social-economice. 6 (Mat; spc) Raport între două mărimi care variază proporțional. 7 (Mat; spc) Raport între două proporții (1).