PROPEA², propele, s. f. Piedică la roata căruței; opritoare. Alt om venea dinspre tîrg, cu un car nou, ce și-l cumpărase chiar atunci și pe care-l trăgea cu mînele singur, la vale cu propele și la deal cu opintele. CREANGĂ, P. 40. Cu cai de poștă să te pornești... Ba nu-s propele, Nici căpițele; Ba ștreangu-i putred de ars în foc! ALECSANDRI, T. I 114.