Definiția cu ID-ul 505839:
Etimologice
prooratec (-că), adj. – Cu darul profeției. Ngr. προορατιϰός (Bogrea, Dacor., III, 735). Cuvînt rar, înv., folosit de Cantemir.[1]
- Var. prooratic, cf. def. din DAR — blaurb.
prooratec (-că), adj. – Cu darul profeției. Ngr. προορατιϰός (Bogrea, Dacor., III, 735). Cuvînt rar, înv., folosit de Cantemir.[1]