PRONUME, pronume, s. n. Parte de vorbire care ține locul unui substantiv (nume de ființă, de lucru, de acțiune etc.). În propoziția: «eu eram vesel», «eu» este pronume. ▭ Pronumele sînt cuvinte dintre cele mai uzuale, de aceea și păstrează în toate limbile o flexiune arhaică. GRAUR, L. 173.