Definiția cu ID-ul 936514:


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PRONÚME, pronume, s. n. Parte de vorbire care ține locul unui substantiv (nume de ființă, de lucru, de acțiune etc.). În propoziția: «eu eram vesel», «eu» este pronume.Pronumele sînt cuvinte dintre cele mai uzuale, de aceea și păstrează în toate limbile o flexiune arhaică. GRAUR, L. 173.