PROIECTIVÍSM (< fr.) s. n. Concepție potrivit căreia ceea ce este în fapt un aspect al propriei noastre organizări mentale este tratat ca o proprietate reală a lucrurilor. Această temă este o constantă în argumentele scepticilor greci și a devenit tradițională în epoca modernă: explicația lui D. Hume a cauzalității, explicația kantiană a ordinii spațio-temporale etc. În sec. 20, cea mai des întâlnită aplicare a acestei idei se găsește în etică și estetică.