PROHORISI, prohorisesc, vb. IV. Intranz. (Grecism învechit) A trăi fericit, a o duce bine; p. ext. a progresa. Cînd m-aș însura și eu c-o nevăstuică... frumușică... ce-aș mai prohorisi în astă lume! ALECSANDRI, T. 1356. Scrie-mi mă rog, babacă, dacă socotești că acești profesori vor putea prohorisi în Moldova. KOGĂLNICEANU, S. 62.