prohab (prohaburi), s. n. – 1. Fantă, deschizătură. – 2. Șliț. Origine incertă. Este fără îndoială cuvînt sl. S-ar putea porni de la sb. vabiti „a (se) încreți”, de unde un *provab „cusătură încrețită” ca strizati „a tăia” față de prostriz „fantă, deschizătură la îmbrăcăminte”.