Definiția cu ID-ul 1351000:
Regionalisme / arhaisme
proháb, prohaburi, s.n. 1. Tăietură de cuțit. 2. Prăpăd, distrugere, dezastru: „Pă unde merea Novac / Tăt făcea numai prohab” (Papahagi, 1925: 263). – Et. nec. (DEX).
proháb, prohaburi, s.n. 1. Tăietură de cuțit. 2. Prăpăd, distrugere, dezastru: „Pă unde merea Novac / Tăt făcea numai prohab” (Papahagi, 1925: 263). – Et. nec. (DEX).