Definiția cu ID-ul 505791:
Etimologice
proeres (-suri), s. n. – Intenție bună, bunăvoință. – Var. proeresis. Ngr. προαίρεσις (Tiktin). Sec. XIX, înv.
proeres (-suri), s. n. – Intenție bună, bunăvoință. – Var. proeresis. Ngr. προαίρεσις (Tiktin). Sec. XIX, înv.