Definiția cu ID-ul 349510:
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
PROCURATOR ~i m. 1) (în Roma antică) Magistrat care avea în însărcinare încasarea impozitelor și guvernarea unei provincii. 2) Persoană care acționează în numele cuiva pe baza unei procuri. /<fr. procurateur, lat. procurator