Definiția cu ID-ul 701083:
Enciclopedice
PROCOPIU, Ștefan (1890-1972, n. Bârlad), fizician român. Acad. (1955), prof. univ. la Iași. Contribuții în domeniile electromagnetismului și termodinamicii. A calculat (1912) pe baza teoriei cuantelor momentul magnetic al electronului (magnetonul Bohr-P.), a descoperit (1921) depolarizarea longitudinală a soluțiilor coloidale și a suspensiilor cristaline (fenomenul P.), precum și (1929) discontinuitatea magnetizării unui fir feromagnetic străbătut de un curent electric alternativ (efectul P.). Tratate („Electricitate-magnetism”, „Termodinamica”). Alte lucrări: „Electronii”, „Perpetuum mobile și principiile energiei”, „Sur les eléments d’énergie”.
Exemple de pronunție a termenului „procopiu” (1 clipuri)
Clipul 1 / 1