3 definiții pentru procleciune
Explicative DEX
procleciune sf [At: T. PAPAHAGI, C. L. / Pl: ~ni / E: proclet + ~ciune] (Bis; îvr) 1 Anatemă 2 Afurisenie.
Enciclopedice
procleciune, procleciuni s. f. (Bis., înv.) Anatemă, afurisenie. Din proclet + sudf. -ciune.
- sursa: D.Religios (1994)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Arhaisme și regionalisme
procleciune, procleciuni, s.f. (înv.) anatemă, afurisenie (facută de patriarh).
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: procleciune
procleciune substantiv feminin
| substantiv feminin (F107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||