6 definiții pentru procatorie
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
procatorie sf [At: ANON. CAR. / V: ~cătărie, ~cătorie / Pl: ~ii / E: procator + -ie] (Trs; Ban; înv) Avocatură.
PROCATORIE s.f. (Ban.) Avocatură. Prokatoriĕ. AC, 363. Etimologie: procator + suf. -ie. Vezi și procator.
- sursa: DLRLV (1987)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
procătărie sf vz procatorie
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
procătorie sf vz procatorie
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
PROCATORIE s. v. avocatură.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
procatorie s. v. AVOCATURĂ.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Intrare: procatorie
procatorie substantiv feminin
| substantiv feminin (F134) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
procătărie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
procătorie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.