proboádă, V. broboadă.

broboadă sf [At: SLAVICI, N. II, 33 / V: brobod, brobodă / Pl: ~de / E: ns cf bg подбродка] Basma mare și groasă cu care se leagă femeile la cap sau o poartă pe spate Si: (înv) brobodealnic Cf bariș, boccea, cârpă, grimea, maramă, năframă, rariță, testemel, tulpan.

broboadă s.f. Basma mare (de lînă), cu care femeile își acoperă capul sau pe care o poartă pe umeri; năframă. Îi pusese țărănește o broboadă albastră de mătase (IBR.). • pl. -e. /cf. bg. подбрадка.

broboádă și (Olt., Munt. vest) proboádă și pobroádă f., pl. e (bg. podbrádka și -dia, d. pod, pe dedesupt, și brada, barbă. V. îmbrobodesc, zăbranic). Vest. Bertă, învălitoare maĭ groasă cu care femeie îșĭ acopere capu. V. maramă, testemel, tulpan.