problematizare s. f. ♦ 1. Sistematizarea unor probleme importante ◊ „Interpretarea lor [a datelor comunicate de istorie] în lumina rolului avut. Dar mai cu seamă, problematizarea lor. Punerea, adică, în ecuație a faptelor.” R.lit. 26 VI 75 p. 5. ◊ „Negația e înlocuită cu tonul apodictic iar problematizarea cu șirul aserțiunilor.” Luc. 9 VII 79 p. 2. ◊ „Nu atât un comentariu al unei cărți intenționează rândurile de față, cât problematizarea – sumară – a unei idei.” Cont. 16 I 81 p. 4. ♦ 2. Metodă de învățământ care folosește întrebarea-problemă în scopul dezvoltării gândirii creatoare a elevilor, studenților ◊ „În școală și facultăți problematizarea a devenit curentă.” (din problematiza; DN3 – alt sens, DEX-S)