problematiza vb. I ♦ 1. A sistematiza pe probleme ◊ „Nu se poate nega, desigur, intenția autorului de a problematiza [...]” Sc. 18 XI 75 p. 4. ♦ 2. A pune probleme ◊ „Scriitorul refuză să ilustreze. El vrea și reușește să problematizeze. Nu e de aceea nici o mirare că asemenea serial a inspirat vii și interesante discuții.” Sc. 6 VIII 82 p. 4. ♦ 3. A considera că se pun probleme ◊ „Dintr-o înțeleaptă deprindere, ne-am obișnuit să problematizăm doar fenomenele în care putem, am putut sau vom putea interveni.” R.l. 27 VII 68 p. 7 (din problematic + -iza; cf. fr. problématiser; MNC 1976; DN3, DEX-S)