problematic, -ă adj. Care constituie/pune o problemă; cu probleme; privitor la o problemă ◊ „[Ecaterina Oproiu] dă «Contemporanului» nota de feminitate problematică, grațios-savantă, dar de ar fi trăit în timpul primului «Contemporanul», aveam un Dobrogeanu-Gherea retoric, pătimaș și un tribun de sex slab.” Săpt. 16 II 73 p. 6. ◊ „«Apărarea lui Galilei» e cea mai unitară pe planul construcției, trădând o modalitate de roman posibil și prefațând (poate) evoluția prozei lui Octavin Paler, o proză problematică, intarsiată de incitații rafinate.” Săpt. 19 I 79 p. 2. ◊ „Numărul 4 al «Revistei Române», intitulat Educație și umanism, este dedicat în întregime unuia din idealurile fundamentale ale noii societăți românești, relațiilor profunde dintre vocația umanistă a acestei societăți și perspectiva problematică și aplicativă a instruirii și a formării omului.” R.l. 11 VI 81 p. 2; v. și Luc. 12 V 79 p. 6; v. și dezalergizare (din problemă, după modelul lui programatic; I. Iordan în Omagiu Al. Rosetti, Buc. 1965, p. 411, LR 3/68 p. 204, 205, atestări din 1962; DN – alt sens, DEX, DN3)