2 intrări

4 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PROBÁND, -Ă s.m. și f. (Bis.) Persoană care cere să fie primită într-un ordin religios (catolic). [Pl. -nzi, -nde]. / cf. it. probando, lat. probandus].

PROBÁND1 s. m. (biol.) individ care constituie punctul de plecare al unei cercetări genetice. (< germ. Proband)

PROBÁND2, -Ă s. m. f. cel care cere să fie primit într-un ordin religios (catolic). (< it. probando)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

probánd s. m., adj. m., pl. probánzi; f. sg. probándă, pl. probánde

Intrare: probandă
probandă substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • probandă
  • probanda
plural
  • probande
  • probandele
genitiv-dativ singular
  • probande
  • probandei
plural
  • probande
  • probandelor
vocativ singular
plural
Intrare: proband (adj.)
proband adjectiv
adjectiv (A3)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • proband
  • probandul
  • probandu‑
  • probandă
  • probanda
plural
  • probanzi
  • probanzii
  • probande
  • probandele
genitiv-dativ singular
  • proband
  • probandului
  • probande
  • probandei
plural
  • probanzi
  • probanzilor
  • probande
  • probandelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)