proțăpire sf [At: LM / Pl: ~ri / E: proțăpi] 1 (Reg) Înțepenire. 2 Oprire. 3 Fixare a unei pene de lemn la anumite obiecte, pentru a le face să rămână deschise, despicate etc. Si: proțăpeală (3). 4 (Spc) Introducere a unui proțap (13) sau a unui căluș în gura cuiva, pentru a nu vorbi sau a nu țipa Si: proțăpeală (4). 5 (Rar) Lovire cu proțapul (3) Si: proțăpeală (5). 6 (Fam) Proptire (7) pe picioare Si: proțăpeală (6). 7 Luare a unei poziții rigide și provocatoare în fața cuiva Si: proțăpeală (7). 8 (Buc; fig) Constrângere a cuiva să facă ceva Si: proțăpeală (8). 9 (Reg; fig) Străpungere cu privirea Si: proțăpeală (9). 10 (Fig) Îngâmfare. 11 (Fig; rar) Împotrivire.