PRIZĂ s. f. 1. manieră de a prinde adversarul la judo, la katch etc. ◊ poziție a mâinilor în momentul în care se prinde sau se aruncă mingea de handbal sau de baschet etc.; mod în care atleții țin sulița sau prăjina, tenismenii racheta sau paleta. 2. asperitate, proeminență pe care un alpinist o folosește pentru a escalada o stâncă. 3. navă militară sau comercială capturată de la inamic. 4. stare a unei piese de șah pe care adversarul este în drept să o ia. 5. ~ directă = a) cuplu de transmisie a unui autovehicul în care arborele primar transmite direct mișcarea arborelui secundar; b) poziție a schimbătorului de viteze care dă acest cuplu. 6. ~ de aer = orificiu prin care se aerisesc unele încăperi, prin care aerul pătrunde într-un motor sau într-o canalizație. 7. dispozitiv care permite a branșa un aparat electric la rețeaua electrică respectivă. 8. construcție hidrotehnică pentru captarea apei. 9. ~ de sunet sau de imagine = înregistrare a sunetului sau a imaginii pe un film. ◊ dispozitiv de luare a unui fluid dintr-o conductă, dintr-un recipient etc. 10. trecere în stare solidă a pastei unui liant hidraulic. 11. ~ de aterizare = ansamblul manevrelor care precedă aterizarea unui avion, executate de pilot pentru a veni exact pe aerodrom. 12. (fig.; fam.) trecere, influență, simpatie de care se bucură cineva. 13. cantitate mică de tutun care se prizează¹. ◊ doză (mică) dintr-un medicament. (< fr. prise)