PRIVEALĂ, priveli, s. f. (Azi popular sau arhaizant) Faptul de a lua cunoștință de un lucru cu ajutorul văzului (sau, fig., din lecturi, din auzite etc.). Priveala unei polemici... ce a picat într-o înjosire de idei și de cuvinte neiertate ne-a fost întrerupt șirul ideii noastre. RUSSO, O. 75. ◊ Loc. prep. În priveala (cuiva) = în văzul cuiva, în prezența cuiva. Crudul turc.. porunci să-i ducă spre a le tăia capul în priveala tuturor. BĂLCESCU, O. II 41. ◊ Expr. A sta (a se afla etc.) în priveală = a sta (a se afla etc.) într-un loc pentru a privi. În marginea tîrgului se afla lume multă în priveală și cîntau ceterași la crîșme. SADOVEANU, F. J. 106. După ce au venit și au stat în priveală dinaintea palatului și s-au mirat s-au întors la gazda lor. id. D. P. 143. 2. Priveliște, perspectivă. Cînd am văzut încîntătoarea priveală ce se întinde de pe vîrful muntelui acestui, am uitat toată osteneala suitului. NEGRUZZI, S. I 317. Prefă pentru tine singur toate privelile firei. CONACHI, P. 264. – Variantă: privală (VLAHUȚĂ, la CADE) s. f.