opțiuni

2 intrări

5 definiții

Explicative DEX

preti2 v vz priti

priti vt [At: ANON. CAR. / V: ~tita, preti / Pzi: ~tesc / E: srb pretiti] (Trs; Ban; ccd) 1 A preveni1. 2 (Pex) A sfătui. 3 A porunci.

pritita v vz priti

Sinonime

PRITI vb. v. avertiza, comanda, decide, dispune, fixa, hotărî, informa, înștiința, ordona, porunci, preveni, stabili, statornici.

priti vb. v. AVERTIZA. COMANDA. DECIDE. DISPUNE. FIXA. HOTĂRÎ. INFORMA. ÎNȘTIINȚA. ORDONA. PORUNCI. PREVENI. STABILI. STATORNICI.

Intrare: pritit
pritit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pritit
  • prititul
  • prititu‑
  • pritită
  • pritita
plural
  • pritiți
  • pritiții
  • pritite
  • prititele
genitiv-dativ singular
  • pritit
  • prititului
  • pritite
  • prititei
plural
  • pritiți
  • pritiților
  • pritite
  • prititelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: priti
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • priti
  • pritire
  • pritit
  • prititu‑
  • pritind
  • pritindu‑
 singular plural
  • pritește
  • pritiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • pritesc
 (să)
  • pritesc
  • priteam
  • pritii
  • pritisem
a II-a (tu)
  • pritești
 (să)
  • pritești
  • priteai
  • pritiși
  • pritiseși
a III-a (el, ea)
  • pritește
 (să)
  • pritească
  • pritea
  • priti
  • pritise
plural I (noi)
  • pritim
 (să)
  • pritim
  • priteam
  • pritirăm
  • pritiserăm
  • pritisem
a II-a (voi)
  • pritiți
 (să)
  • pritiți
  • priteați
  • pritirăți
  • pritiserăți
  • pritiseți
a III-a (ei, ele)
  • pritesc
 (să)
  • pritească
  • priteau
  • pritiră
  • pritiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)