PRISĂCAR, prisăcari, s. m. Cel care se ocupă cu îngrijirea stupilor și cu creșterea albinelor; stupar. V. apicultor. Ne mulțumirăm însă a privi de departe cum călugărul prisăcar trebăluia printre stupi. HOGAȘ, DR. 264. Rămîn... prisăcile fără prisăcar; holdele fără jitar și nime nu se atinge de ele. CREANGĂ, O. A. 69.