PRISTOL, pristoluri, s. n. Masa din mijlocul altarului pe care se țin obiectele necesare serviciului liturghiei. A scăpat... o sfărimitură de pască jos și aceea a apucat-o o broască și s-a ascuns cu ea sub pristol. RETEGANUL, P. I 24. Am jurat ca peste dînșii să trec falnic, fără păs, Din pristolul de la Roma să dau calului ovăs! EMINESCU, O. I 147. Sculîndu-se, Mihnea sărută pristolul și icoana... ce sta pe iconostasul din dreapta. ODOBESCU, S. A. 89. – Variante: prestol (BIBICESCU, P. P. 325), preastol (ODOBESCU, S. I 455), prastol (GALACTION, O. I 83) s. n.