PRIPONIT, -Ă, priponiți, -te, adj. Legat de pripon. Roata frămînta apa și valuri mici veneau la mal, săltînd cu putere bărcile priponite. DUNĂREANU, N. 12. Se văd cîrduri de copii cîte c-o vacă legată de coarne ori de picior, priponită sau împiedicată, ca să nu dea în păpușoii neculeși. SP. POPESCU, M. G. 41. Pe la capetele locurilor erau căruțe omenești. Vitele pășteau priponite pe lîngă ele. SANDU-ALDEA, U. P. 159.