7 definiții pentru prioră
Explicative DEX
PRIOR2, -Ă, priori, -e, s. m. și f. Conducător al unei mănăstiri catolice sau al unei congregații de călugări. [Pr.: pri-or] – Din lat. prior, germ. Prior.
prior3, ~ă smf [At: ȘINCAI, HR. III, 182/14 / P: pri-or / Pl: ~i, ~e / E: lat prior, ger Prior] Conducător al unei mănăstiri catolice sau al unei congregații de călugări catolici Si: egumen, stareț.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PRIOR2, -Ă, priori, -e, s. m. și f. Conducător al unei mănăstiri catolice. [Pr.: pri-or] – Din lat. prior, germ. Prior.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
PRIOR2, -Ă s. m. f. superior al unei mănăstiri sau congregații de călugări catolici. (< lat. prior, germ. Prior)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
PRIOR2 ~ă (~i, ~e) m. și f. Conducător al unei mănăstiri catolice. /<lat. prior, germ. Prior
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Ortografice DOOM
prioră (conducătoarea unei mănăstiri) (desp. pri-o-) s. f., g.-d. art. priorei; pl. priore
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
*prioră (pri-o-) s. f., g.-d. art. priorei; pl. priore
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
- silabație: pri-o-ră
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
prior, priorisubstantiv masculin prioră, prioresubstantiv feminin
- 1. Conducător al unei mănăstiri catolice sau al unei congregații de călugări. DEX '09 DN
etimologie:
- prior DEX '09 DN
- Prior DEX '09 MDN '00