PRINZĂTOR², -OARE, prinzători, -oare, adj. Care prinde, care apucă sau înhață. A împinge pe Neera în lațu-mi prinzător. ALECSANDRI, la DDRF. ♦ (Substantivat, m.) Cel care prinde (caii la trăsură), care înjugă (boii la car). Caii au rămas prinzătorilor. ALECSANDRI, la DDRF.