prinosí, prinosesc, v.t. (înv.) A aduce prinos: „Acest potir îl închină și-l prinoseaște Măria Sa luminatul Domn al Țărăi Rumănești, Ștefan Cantacuzino Voevod, sfinte(i) mănăstire dela Maramureș, unde să prăznuiaște hramul Înnălțarea Domnului Hristos…” (Bârlea, 1909: 165; doc. din 1716). – Din prinos „dar oferit divinității” (MDA).